Carta europeană a autonomiei locale

 Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte, considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, pentru a ocroti și pentru a promova idealurile și principiile care reprezintă patrimoniul lor comun, considerând că unul dintre mijloacele prin care se atinge acest scop este încheierea de acorduri în domeniul administrativ, considerând că autoritățile administrației publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim
democratic,
considerând că dreptul cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei;
convinse că, la nivel local, acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct, convinse că existența autorităților administrației publice locale împuternicite cu responsabilități efective permite o administrație, în același timp, eficientă și apropiată de cetățeni, conștiente de faptul că apărarea și întărirea autonomiei locale în diferitele țări ale Europei reprezintă o contribuție importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile democrației și ale descentralizării puterii, afirmând că aceasta presupune existența de autorități ale
administrației publice locale înzestrate cu organe decizionale, constituite democratic și beneficiind de o largă autonomie în
12 ceea ce privește competențele, modalitățile de a le exercita și mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Părțile contractante se angajează să se considere legate de articolele următoare, în modalitatea și în măsura prevăzute la art. 12 din prezenta Cartă.
Partea I
Articolul 2 – Fundamentarea constituțională și legală a autonomiei locale
Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă și, pe cât posibil, în Constituţie.
Articolul 3 – Conceptul de autonomie locală
1. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și
în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.
2. Acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleși prin vot liber, secret, egal, direct și universal, care pot dispune de organe executive și deliberative care răspund în fața lor. Această dispoziție nu aduce atingere, în nici un fel, posibilității de a recurge la adunări cetățenești, referendum
sau orice altă formă de participare directă a cetățenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.

13
Articolul 4 – Întinderea autonomiei locale
1. Competențele de bază ale autorităților administrației publice locale sunt prevăzute de Constituție sau de lege. Totuși această dispoziție nu împiedică atribuirea unor competențe
autorităților administrației publice locale, în scopuri specifice și în conformitate cu legea.

2. Autorităților administrației publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplină de a-și exercita inițiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul
competențelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorități.
3. Exercițiul responsabilităților publice trebuie, de manieră  generală, să revină, de preferință, acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni. La atribuirea unei responsabilități către o altă autoritate trebuie să se țină seama de amploarea și de natura sarcinii, precum și de cerințele de eficiență și economie.
4. Competențele atribuite autorităților administrației publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline și exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă
autoritate centrală sau regională, decât în cazurile prevăzute de lege.
1
1. România declară că prin noțiunea autoritate regională, prevăzută
la art. 4, paragrafele 4 și 5 din Carta europeană, se înțelege, potrivit legislației sale în vigoare, autoritatea județeană a administrației publice locale. (a se vedea Art. 2 din Legea nr. 199 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15
octombrie 1985).

14
5. În cazul delegării competențelor de către o autoritate centrală sau regională, autoritățile administrației publice locale trebuie să beneficieze, pe cât posibil, de libertatea de
a adapta acțiunea lor la condițiile locale.
21
6. Autoritățile administrației publice locale trebuie să fie
consultate, pe cât posibil, în timp util și în mod adecvat, în
cursul procesului de planificare și de luare a deciziilor pentru
toate chestiunile care le privesc în mod direct.
Articolul 5 – Protecția limitelor teritoriale ale unităților
administrativ-teritoriale
Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivitățile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil,
eventual pe cale de referendum, acolo unde legea permite.
Articolul 6 – Concordanța structurilor și mijloacelor
administrative cu sarcinile autorităților administrației
publice locale
1. Fără a aduce atingere dispozițiilor generale prevăzute
de lege, autoritățile administrației publice locale trebuie să
poată stabili, ele însele, structurile lor administrative interne, în
vederea adaptării acestora la nevoile lor specifice și asigurării
unei gestiuni eficiente.
2. Statutul personalului autorităților administrației publice
locale trebuie să permită o recrutare de calitate, fondată pe
principii de merit și de competență; vor fi prevăzute, în acest
2. A se vedea nota 1
15
scop, condiții adecvate privind pregătirea, remunerarea și
afirmarea profesională.
Articolul 7 – Condițiile de exercitare a
responsabilităților la nivel local
1. Statutul aleșilor locali trebuie să asigure liberul exercițiu
al mandatului lor.
2. Acesta trebuie să permită o compensație financiară adecvată pentru cheltuielile efectuate în legătură cu exercitarea
mandatului lor, precum și, dacă este cazul, o compensație
adecvată pentru câștigul pierdut sau remunerații pentru
munca depusă și o asigurare socială aferentă.
3. Funcțiile și activitățile incompatibile cu mandatul de ales
local nu pot fi stabilite decât prin lege sau pe baza principiilor
juridice fundamentale.
Articolul 8 – Controlul administrativ al activității
autorităților administrației publice locale
1. Orice control administrativ asupra activității autorităților
administrației publice locale nu poate fi exercitat decât în
formele și în cazurile prevăzute de Constituție sau de lege.
2. Orice control administrativ asupra activității autorităților
administrației publice locale nu trebuie să privească, în mod
normal, decât asigurarea respectării legalității și a principiilor
constituționale. Controlul administrativ poate totuși să includă
un control de oportunitate, exercitat de către autoritățile ierarhic superioare, în ceea ce privește sarcinile a căror executare
este delegată administrației publice locale.

16
3. Controlul administrativ asupra activității autorităților
administrației publice locale trebuie exercitat cu respectarea
unei proporționalități între amploarea intervenției autorității
de control și importanța intereselor pe care aceasta înțelege
să le protejeze.
Articolul 9 – Resursele financiare ale autorităților
administrației publice locale
1. În cadrul politicii economice naționale, autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente,
de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiilor lor.
2. Resursele financiare ale autorităților administrației publice
locale trebuie să fie proporționale cu competențele prevăzute
de constituție sau de lege.
3. Cel puțin o parte dintre resursele financiare ale autorită-
ților administrației publice locale trebuie să provină din taxele
și impozitele locale, al căror nivel acestea au competența să îl
stabilească în limitele legale.
4. Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de
care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie
să fie de natură suficient de diversificată și evolutivă pentru
a le permite să urmeze practic, pe cât posibil, evoluția reală a
costurilor exercitării competențelor acestora.
5. Protejarea unităților administrativ-teritoriale cu o situație
mai grea din punct de vedere financiar necesită instituirea de
proceduri de egalizare financiară sau de măsuri echivalente,
destinate să corecteze efectele repartiției inegale a resurselor
potențiale de finanțare, precum și a sarcinilor fiscale care
le incumbă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să

17
restrângă libertatea de opțiune a autorităților administrației
publice locale în sfera lor de competență.
6. Autoritățile administrației publice locale trebuie să fie
consultate, de o manieră adecvată, asupra modalităților de
repartizare a resurselor redistribuite care le revin.
7. Subvențiile alocate unităților administrativ-teritoriale
trebuie, pe cât posibil, să nu fie destinate finanțării unor proiecte
specifice. Alocarea de subvenții nu trebuie să aducă atingere
libertății fundamentale a politicilor autorităților administrației
publice locale în domeniul lor de competență.
8. În scopul finanțării cheltuielilor lor de investiții, autoritățile administrației publice locale trebuie să aibă acces, în
conformitate cu legea, la piața națională a capitalurilor.
Articolul 10 – Dreptul de asociere al autorităților
administrației publice locale
1. Autoritățile administrației publice locale au dreptul, în
exercitarea competențelor lor, de a coopera și de a se asocia,
în condițiile legii, cu alte autorități ale administrației publice
locale, pentru realizarea de sarcini de interes comun.
2. Dreptul autorităților administrației publice locale de a
adera la o asociație pentru protecția și promovarea intereselor
lor comune și acela de a adera la o asociație internațională de
autorități administrative publice locale trebuie să fie recunoscut
în fiecare stat.
3. Autoritățile administrației publice locale pot să coopereze,
în condițiile prevăzute de lege, cu autoritățile administrației
publice locale ale altor state.

18
Articolul 11 – Protecția legală a autonomiei locale
Autoritățile administrației publice locale trebuie să dispună
de dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești, în scopul
asigurării liberului exercițiu al competențelor lor și al respectării principiilor de autonomie locală care sunt prevăzute de
Constituție sau de legislația internă.
 

 

 Partea A II-A – DISPOZIȚII DIVERSE
Articolul 12 – Angajamente
1. Fiecare parte contractantă se angajează să se considere
legată de cel puțin 20 de paragrafe din partea I a Cartei, dintre
care cel puțin zece, alese dintre paragrafele următoare:
– articolul 2
– articolul 3 paragrafele 1 și 2
– articolul 4 paragrafele 1, 2 și 4
– articolul 5
– articolul 7 paragraful 1
– articolul 8 paragraful 2
– articolul 9 paragrafele 1, 2 și 3
– articolul 10 paragraful 1
– articolul 11.
2. Fiecare parte contractantă, în momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, notifică
secretarului general al Consiliului Europei paragrafele alese în
conformitate cu dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol.
3. Fiecare parte contractantă poate, în orice moment ulterior, să notifice secretarului general că se consideră legată
de orice alt paragraf din prezenta Cartă, pe care ea nu l-a

19
acceptat încă, conform dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate
parte integrantă a ratificării, acceptării sau aprobării de către
partea contractantă care a făcut notificarea și vor avea aceleași efecte din prima zi a lunii care urmează după expirarea
unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către
secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 13 – Autoritățile administrației publice locale
la care se aplică Carta
Principiile de autonomie locală prevăzute în prezenta Cartă
se aplică tuturor categoriilor de autorități ale administrației
publice locale, care există pe teritoriul părții contractante.
Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să indice
categoriile la care înțelege să limiteze câmpul de aplicare sau
pe care înțelege să le excludă din câmpul de aplicare a prezentei Carte. Ea poate, de asemenea, să includă alte categorii
de autorități ale administrației publice locale sau regionale în
câmpul de aplicare a Cartei, pe calea notificării ulterioare către
secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 14 – Comunicarea informațiilor
Fiecare parte contractantă transmite secretarului general al
Consiliului Europei orice informație pertinentă privitoare la
prevederile legale și la alte măsuri pe care le-a luat în scopul
de a se conforma dispozițiilor prezentei Carte.

20
Partea A III-A
Articolul 15 – Semnare, ratificare, intrare în vigoare
1. Prezenta Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării
sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau
de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului
Europei.
2. Prezenta Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data la
care patru state membre ale Consiliului Europei vor exprima
consimțământul lor de a fi legate prin Cartă, conform dispozițiilor paragrafului precedent.
3. Pentru orice stat membru care își va exprima ulterior consimțământul său de a fi legat de prevederile Cartei, aceasta va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea
unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului
de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 16 – Clauze teritoriale
1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul
depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu
privire la care se va aplica prezenta Cartă.
2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să
extindă aplicarea prezentei Carte la orice teritoriu desemnat
în declarație. Carta va intra în vigoare, în ceea ce privește acest
teritoriu, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade

21
de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul
general al Consiliului Europei.
3. Orice declarație făcută în virtutea celor două paragrafe
precedente poate fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu
desemnat prin această declarație, prin notificare adresată
secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va
produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei
perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 17 – Denunțare
1. Nici o parte contractantă nu poate denunța prezenta
Cartă înaintea expirării unei perioade de 5 ani de la data la care
Carta a intrat în vigoare în ceea ce o privește. Un preaviz de 6
luni va fi notificat secretarului general al Consiliului Europei.
Această denunțare nu afectează validitatea Cartei față de
celelalte părți contractante, sub rezerva ca numărul acestora
să nu fie niciodată mai mic de patru.
2. Orice parte contractantă poate, conform dispozițiilor
enunțate în paragraful precedent, să denunțe orice paragraf din
partea I a Cartei pe care l-a acceptat, cu rezerva ca numărul și
categoria paragrafelor de care această parte contractantă este
legată să rămână conforme cu dispozițiile art. 12 paragraful
1. Orice parte contractantă care, ca urmare a denunțării unui
paragraf, nu se mai conformează dispozițiilor art. 12 paragraful
1 va fi considerată că a denunțat Carta însăși.

22
Articolul 18 – Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei notifică statelor
membre ale Consiliului Europei:
a. orice semnare;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei Carte, conform prevederilor art. 15 din Cartă;
d. orice notificare primită în aplicarea prevederilor art. 12
paragrafele 2 și 3;
e. orice notificare primită în aplicarea prevederilor art.
13;
f. orice alt act, notificare sau declarație în legătură cu
prezenta Cartă.
În considerarea celor de mai sus, subsemnații, având depline
puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartă.
Întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1985, în limbile
franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un
singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie
certificată de pe aceasta fiecăruia dintre statele membre ale
Consiliului Europei.